I.)    Metode „naturale” – contraceptive

II.)    Metode de barierǎ ( locale) – contraceptive

III.)   Contracepţia hormonalǎ femininǎ – contraceptive şi abortive

IV.)   Contracepţia de urgenţǎ ( postcoitalǎ) – abortivǎ

V.)    D.I.U.( steriletul) – abortiv

VI.)   Antihormoni- RU 486 – abortiv

VII.) Vaccinuri –contraceptive / abortive

VIII.)Sterilizarea chirurgicalǎ voluntarǎ – contracepţie definitivǎ

I.) Metodele „naturale” :

1.) Metoda coitului întrerupt,

2.) Metoda calendarului ( Ogino-Knaus) ;

3.) Metoda mucusului cervical (Billings) ;

4.) Metoda temperaturii bazale ( curbei termice),

5.) Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ : 3 + 4).

1.) Metoda coitului întrerupt ( dupǎ literatura de specialitate) este consideratǎ a fi cea mai veche metodǎ contraceptivǎ reversibilǎ, care şi în epoca modrenǎ mai are mulţi adepţi. Eficacitatea acestei metode este în funcţie de capacitatea bǎrbatului de a-şi controla momentul ejaculǎrii – lucru nu întotdeauna posibil. Trebuie ţinut seama cǎ lichidul preejaculatoriu ( din prostatǎ, glande Cowper), conţine de asemenea spermatozoizi.

Dezavantaje psihologice sau chiar medicale :

–         bǎrbaţii se plâng de neurastenie, tulburǎri de dinamicǎ sexualǎ, frustrare ;

–         femeia poate prezenta congestie pelvianǎ, dureri pelviene, dispareunie( dureri în timpul actului sexual) , frigiditate, tulburǎri de sensibilitate, lipsa orgasmului .

În realitate : este vorba de pǎcatul onaniei ! Reacţiile descrise mai sus sunt în mod evident rezultatul pǎcatului sǎvârşit şi iatǎ cǎ existenţa acestor reacţii, fǎrǎ a exista o explicaţie ştiinţificǎ, sunt recunoscute chiar şi de cǎtre ştiinţa medicalǎ !

2.) Metoda calendarului / abstinenţǎ sexualǎ /metoda Ogino-Knaus ( dupǎ literatura de spedialitate) are la bazǎ modificǎrile organelor genitale din perioada  ciclului menstrual. Studiind statistic ciclurile menstruale normale ale unui numǎr mare de femei, în raport cu ovulaţia, deci cu posibilitǎţile de fecundaţie, Ogino şi Knaus au dedus cǎ nu toatǎ perioada dintre menstruaţii este fecundǎ ci numai o perioadǎ destul de scurtǎ, în medie de 8 zile, restul zilelor sunt improprii fecundaţiei. Dificultatea constǎ în determinarea acestei perioade , deoarece nu toate ciclurile sunt egale la femei, ele variind între 23 şi 40 de zile ! Eşecul este destul de mare din motive obiective sau subiective. Prima cauzǎ obiectivǎ este fenomenul preovulaţiei când ovulaţia poate surveni în afara zilelor stabilite iar pe de altǎ parte un contact sexual poate duce uneori prin impulsurile nervoase declanşate la o ovulaţie în afara perioadei normale din mijlocul ciclului sau chiar o ovulaţie suplimentarǎ . A doua cauzǎ obiectivǎ este completa neregularitate a ciclului.

3.) Metoda mucusului cervical ( metoda Billings ): John şi Evelyn Billings, medici, soţ şi soţie din Australia, au descris în 1973 aceastǎ metodǎ care se bazeazǎ pe observarea modoficǎrilor mucusului, înainte şi dupǎ ovulaţie.Astfel, în primele zile ale ciclului mucusul cervical ( sau glera cervicalǎ) lipseşte, mucoasa vaginalǎ fiind uscatǎ – sunt « zilele  uscate » când fertilitatea este scǎzutǎ dar nu imposibilǎ. Dupǎ 2-3 zile creşte secreţia hormonilor estrogeni, motiv pentru care la nuvelul colului uterin se secretǎ o glerǎ cervicalǎ mai fluidǎ, dar vâscoasǎ şi opacǎ.În continuare glera se clarificǎ , devenind propice ascensiunii spermatozoizilor – sunt « zilele de vârf », când se produce ovulaţia.În aceastǎ perioadǎ fertilitatea este maximǎ. Dupǎ aceea sub influenţa  progesteronului, glera se tulburǎ iarǎşi, devine mai puţin fluidǎ, pentru ca apoi sǎ disparǎ treptat.La 3-4 zile dupǎ ovulaţie, fertilitatea scade, fiind minimǎ când dispare glera cervicalǎ. Se ţine seama şi de micile simptome ale ovulaţiei : durerea intermenstrualǎ, mica sânferare de la mijlocul ciclului, dureri de sân , apariţia acneei şi a altor modificǎri de piele, schimbǎri comportamentale.

4.) Metoda temperaturii bazale ( a curbei termice) :se bazeazǎ pe efectul  termogen al progesteronului şi pe modificarea curbei termice în momentul ovulaţiei ( dacǎ se considerǎ o singurǎ ovulaţie într-un ciclu menstrual). Ovulaţia se produce fie în ultima zi de temperaturǎ bazalǎ, fie în ziua a 2-a sau a 3-a de creştere a temperaturii bazale.Explicaţia este datǎ de creşterea concentraţiei de progesteron cu efectele termogene menţionate.În preajma ovulaţiei, temperatura bazalǎ creşte cu 0,2 – 0.4 º C. Aceastǎ creştere trebuie sǎ fie de 3 zile la rând şi şi sǎ fie mare ca temperatura din 6 zile anterioare. Spermatozoizii pot supravieţui în medie 3 zile ( în cazuri excepţionale şi 7 zile !), ca atare 3 zile  dupǎ ciclu cât şi dupǎ ovulaţie  existǎ o perioadǎ de fertilitate. La femeile cu cicluri neregulate aceastǎ metodǎ nu poate fi folositǎ.

5.) Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ):se referǎ la combinarea celor douǎ metode: termicǎ şi a mucusului cervical cu simptomele ovulaţiei duc , dupǎ pǎrerea specialiştilor , la eficienţǎ contraceptivǎ bunǎ.

Concluzia noastrǎ :

Scopul scuzǎ mijloacele ?

Sunt morale aceste metode? În realitate noi NU dorim sǎ avem un copil ci dorim sǎ împiedicǎm o sarcinǎ, o naştere. Oare ne mai lǎsǎm în voia lui Dumnezeu ? Mai facem voia Lui sau a noastrǎ ? Sfinţii Pǎrinţi ai Ortodoxiei  combat aceastǎ metodǎ. NOI din zilele moderne avem dreptul sǎ schimbǎm canoanele Bisericii doar pentru a ne argumenta plǎcerile ?

În concluzie, noi intervenim în planul lui Dumnezeu prin planificare familialǎ ( planning familial), indiferent de metodele folosite, chiar dacǎ mai nou li se spune « metode naturale » doar pentru a acoperi rǎul cu o mantie albǎ.

II.) Metodele locale, de barierǎ :

1.) Masculine: prezervativul sau condomul ( dupǎ literatura de specialitate):

–    este confecţionat din latex foarte subţire, care se poate rupe uşor sau poate provoca reacţii alergice la femeie ;

–   este acoperit cu un lubrifiant sau cu substanţe spremicide care conţin Nonoxinol 9 – o substanţǎ toxicǎ pentru spermatozoizi;

– în cadrul utilizǎrii obişnuite rata de eşec este mare: 14 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare;

În realitate:

– rata de eşec este mult mai mare în randul tinerilor unde este metoda cea mai des folositǎ;

Nonoxinol 9 este toxicǎ şi pentru organismul femeii, deoarece absorbit în sânge poate provoca alergii la femeie dar este şi teratogen pentru copil provocând malformaţii ;

–         este o metodǎ folositǎ în mod abuziv în scopul prevenirii bolilor cu transmitere sexualǎ, în special S.I.D.A. deşi se ştie cǎ Nu se previne aceastǎ boalǎ  prin folosirea prezervativului: astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că ‑ la un index Pearl de 5 ‑ 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă;

2.) Feminine: metode de barierǎ vaginale ( dupǎ literatura de specialitate);

–         sunt metode de bariera care se afla sub controlul femeii, sunt amplasate în vagin cu putin timp înainte de contactul sexual;

–         exista mai multe tipuri de metode locale/vaginale:

a.)    Spermicide – tablete, ovule, tablete spumante, filme, geluri, creme; spermicidele distrug spermatozoizii sau le afecteaza motilitatea astfel încât acestia nu mai pot ajunge în trompele uterine sa fecundeze ovulul; produc iritţii atât la femei cât şi la bǎrbat; reacţiile secundare produse de Nonoxinol 9 au fost descrise mai sus;

b.)    Diafragma – o cupola moale de cauciuc care acopera colul uterin si care se foloseste împreuna cu un gel sau o crema spermicida; creşte frecvenţa infecţiilor aparatului genital;

c.)    Cupola cervicala – o cupola mai mica decât diafragma;

d.) Bureţi vaginali – confecţionate din colagen / impregnate cu spermicide / tampoane cu clorurǎ de benzalconiu;

Rata de eşec: 20 de sarcini la 100 de femei în primul an de utilizare:

III.) Contracepţia hormonalǎ femininǎ:

Def.  ( dupǎ literatura de spacialitate) :

–         reprezentǎ  modalitatea de prevenire a sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi, administraţi oral, parenteral,vaginal sau prin implant intradermic ;

În realitate :

– hormonii folosiţi, estrogenul şi progesteronul, sunt doi hormoni feminini care administraţi unei femei sǎnǎtoase, produc modificǎri însemnate la nivelul organelor genitale şi a întregului organism, generând un întreg lanţ de reacţii secundare care provoacǎ în timp boli cronice grave, dar cel mai grav efect al lor este avortul hormonal ! Efectul lor contraceptiv este minor în comparaţie cu efectul lor abortiv şi al efectelor secundare asupra întregului organism ! Dr. Rudolf Ehmann din Elveţia considerǎ cǎ s-a pus pe piaţa cel mai sinucigaş medicament care a existat vreodatǎ !

Istoric :

–         în 1900 Haberland a constatat cǎ corpul galben de sarcinǎ care secretǎ progesteron inhibǎ ovulaţia, deci ar avea un efect contraceptiv ;

–         în 1950 Colton şi Djerassi sintetizeazǎ hormonul progesteron  ( Norethisteron) ;

–         în 1954 Pincus, Chang şi Rock utilizeazǎ în Clinicǎ progesteron sintetic macrodozat, adicǎ cu o cantitate mare de hormon care, din acest motiv,  avea şi foarte multe efecte secundare ;

–         în 1955 se sintetizeazǎ primul hormon combinat , estrogen cu progesteron (   mestranol, norethynodrel) ;

–         în 1960 are loc comercializarea largǎ în S.U.A. a CO (Contraceptivelor Orale) ;

–         în 1961 apare pe piaţǎ şi în Anglia;

–         în 1963 se sintetizeazǎ şi se utilizeazǎ progestative de depozit, adicǎ în cantitate mare care se administrezǎ intramuscular, o datǎ la trei luni ( D.M.P.A.);

–         în 1964 se sintetizeazǎ estroprogestative cu 50 micrograme de estrogen ;

–         în 1972 se sintetizeazǎ progestative microdozate, cu o cantitate micǎ de progesteron, respectiv 25-30 micrograme de etinilestradiol, cu scopul de a evita multele reacţii secundare apǎrute, dar, cum se va vedea mai tarziu, nu s-a atins acest scop ;

–         în 1975 apar pe piaţǎ progestativele cu duratǎ lungǎ de acţiune prin implant subdermal (Norimplant).

–         în România vor fi introduse pe piţǎ imediat dupǎ revoluţia din dec. 1989.

Tipuri de contraceptive şi abortive hormonale:

1.) Contraceptive şi abortive hormonale Orale (CO = Contraceptive Orale):

a.) estroprogestative combinate

–         normodozate

–         minidoxate,

–         secvenţiale

b.) progestative

–         macrodoxate,

–         microdozate,

–         cu acţiune întârziatǎ,

–         asociate cu alte tipuri de mijloace contraceptive.

2.) Contraceptive şi abortive  hormonale injectabile :

–         conţin progesteron ;

–         se administreazǎ prin injecţii, la un interval de 3 luni ( DMPA) ;

–         particulele de progesteron sunt minuscule, fixate pe un polimer care, dupǎ injectare se dizolvǎ şi elibereazǎ hormonul la un ritm dat !

–         efectul este cel descris mai jos şi este atât contraceptiv cât şi abortiv.

3.) Implanturi hormonale ( Norplant) :

–         conţin un progestativ ( levonorgestrel )  de depozit , înglobat într-o capsulǎ care se introduce sub piele ( subdermal) ;

–         mecanismul de acţiune este acelaş cu al unui CO (Contraceptiv Oral) şi abortiv hormonal ;

–         Norplant-ul conţint 5 capsule, eficace timp de 3-5 ani !

–         progesteronul înglobat în capsulǎ va fi eliberat într-un ritm oarecum constant  pânǎ la epuizarea stocului .

Structura C.O (Contraceptivelor Orale).

–         structura chimicǎ a hormonilor a fost în aşa mǎsurǎ schimbatǎ încât sǎ se atingǎ efectul maxim al acestora , atât contraceptiv cât şi abortiv ;

–         astfel se utilizeazǎ hormoni cu o structurǎ diferitǎ de cea  a hormonilor naturali ;

–         hormonii naturali se inactiveazǎ rapid în organism, eliminându-se astfel orice cantitate suplimentarǎ a lor din organism în timp de 24 de ore ;

–         hormonii sintetici au un metabolism modificat, nefiind inactivaţi  în întregime şi într-un interval scurt de timp de organism, stocându-se astfel în ficat şi acţionând vreme îndelungatǎ ; în acest fel se explicǎ de ce şi dupǎ întreruperea consumului lor, reacţiile secundare continuǎ sǎ existe, motiv ce a îngrijorat pe medici dar nu suficient încât sǎ se sisteze de tot acest toxic « medicament ».

Acţiunea C.O. (Contraceptivelor Orale)

A.) Efectul contraceptiv :

–  blocheazǎ  secreţia hormonilor ( din creer) care induc ovulaţia,  ca urmare  este anulatǎ   ovulaţia,

–         inhibiţia ovulaţiei se realizeazǎ  numai cu cantitǎţi mari de progesteron,  râmǎne totuşi o mare ratǎ de eşec, în aceste cazuri având loc ovulaţia; cantitatea mare de progesteron are ca efect creşterea reacţiilor secundare;

–         combinarea celor doi hormoni ( progesterton cu estrogen) nu a scǎzut efectele secundare deoarece se sumeazǎ şi cele provocate de cǎtre estrogen;

–         modificarea mucusului colului uterin, prin îngroşarea acestuia , împiedicând înaintarea spermatozoizilor spre uter ;

–          împiedicarea penetrǎrii ovulului de cǎtre spermatozoid prin scǎderea activitǎţii unor enzime.

B.) Efectul abortiv:

–         distrofia, respectiv uscarea  mucoasei uterine ( în special pilulele minidozate!), prin   atrofia glandelor şi al arterelor spiralate care  hrǎnesc embrionul dupǎ nidaţie ;

–         distrofia mucoasei trompelor uterine: nu se mai secretă substanţele necesare hrănirii copilului îin cele 3 zile de migrare prin trompe ;

–         încetinirea transportului oului prin inhibarea mişcǎrilor peristalticii trompelor uterine ; oul nu va ajunge la timp şi se va usca , deci va fi avortat.

C.) Efectul asupra celorlalte organe ( efecte sistemice) :

1.) Aparatul cardiovascular :

–         cresc cu 40% frecvenţa bolilor cardiovasculare;

–         favorizeazǎ apariţia bolii tromboembolice venoase şi arteriale : a.) 50-75% din cazurile de tromboflebitǎ profundǎ ( afectarea venelor) la femei sunt direct legate de utilizarea C.O. ; teoretic riscul mortalitǎţii prin embolii pulmonare la aceste femei este apreciat a fi crescut; b.) afectarea arterelor : creşte riscul trombozelor arteriale cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;

–         favorizeazǎ apariţia cardiopatieie ischemice: a.) mortalitatea prin infarct miocardic este de 3,4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu boli ca diabet zaharat, obezitate, lipide crescute în sânge, iar la fumǎtoare riscul este de 39 de ori mai mare (20 ţigarete/zi) . Aceastǎ afectiune cardiovascularǎ o produc hormonii estrogeni şi progesteron în urma modificǎrilor care au loc în sânge, în special creşterea coagulabilitǎţii sângelui ; astfel se formeazǎ cheaguri în sânge, unele vor adera de vasele sanguine, le vor obstrua şi vor favoriza apariţia infarctului ; altele se vvor rupe şi vor migra la plǎmâni provocând embolii pulmonare, fatale de obicei ; se menţine în permanenţǎ o hipercoagulabilitate a sângelui cât timp se administreazǎ aceşti hormoni ; b.) apariţia hipertensiunii artereale prin creşterea valorilor ei în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolicǎ şi cu 1-3 mmHg cea diastolicǎ, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc

2.) Efecte asupra metabolismului :

–         a.) metabolismul lipidelor : creşte colesterolul şi fracţiunile lipidice care se vor depune pe vasele sanguine ( artere), favorizând apariţia aterosclerozei; riscul dislipidemiilor este crescut în special de cǎtre folosirea estrogenilor ; de aceea s-a scâzut mereu doza lor ajungându-se în cele din urmǎ la micropilula dar aceasta va avea în consecinţǎ un efect contraceptiv tot mai mic, neîmpiedicând ovulaţia, iar  efectul abortiv rǎmâne principalul ei efect  prin modificǎrile pe care le induce la nivelul mucoasei uterine, fǎcând improprie nidaţia ;

–          b.) metabolismul glucidic : scade toleranţa la glucozǎ, atât la femeile sǎnǎtoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet; astfel creşte glicemia dimineaţa sau dupǎ mâncare; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic dupǎ administrarea estroprogestativelor este apreciatǎ ca fiind între 3,5-4%;

3.) Sistemul endocrin  şi aparatul genital:

–         inhibiţia ovulaţiei prin blocarea secreţiei hipotalamo-hipofizare de cǎtre estrogeni şi progesteron , ca urmare nu va mai avea loc ovulaţia, cu sau fǎrǎ menstruaţie;

–         favorizeazǎ uneori  apariţia chisturilor foliculare ;

–         efectul hormonilor la nivelul ovarului este complex, plecând de la blocarea totalǎ a  funcţiei ovariene şi anovulaţie pânǎ la o activitate apropiatǎ de cea de normal ; astfel efectul hormonilor asupra organelor genitale şi a întregului sistem endocrin trebuie privit ca o însumare a acţiunii hormonilor sexoizi exogeni( pilula) şi a celor endogeni( secretaţi de cǎtre ovare); în consecinţǎ apar tulburǎri de ciclu menstrual, mai ales dupǎ oprirea contraceptivelor: fie un flux menstrual scǎzut datoritǎ atrofiei mucoasei uterine, fie o creştere a fluxului menstrual ; tocmai asta reprezintǎ o nouǎ capcanǎ pentru tinere: sunt nevoite sǎ reia consumul de CO pentru a evita hemoragiile care apari frecvent; astfel se formeazǎ un cerc vicios şi în momentul când tânǎra îşi doreşte copii se aflǎ în situaţia uneori de a nu mai putea rǎmâne însǎrcinatǎ; efectul sterilizant al CO a fost demonstrat , mai ales dupǎ 5 ani de consum de CO, dar apare frecvent şi doar dupǎ un an de consum;

–         hormonii estrogeni şi progestativi stimuleazǎ sinteza de hormoni tiroidieni, favorizând apariţia uneori a unui hipertiroidism ;

–         efectul abortiv a fost descris anterior ;

4.) Sistemul nervos central :

–         modificǎrile produse la nivel de SNC se manifestǎ clinic prin :

– cefalee,

– depresie nervoasǎ ,

– scǎderea libidoului ,

– hiperexitabililtate cu nervizitate;

–         a.)cefaleea : este legatǎ atât de retenţia apei în organism din cauza estroprogestativelor cât şi de un accident vascular cerebral ; la epileptici se poate declanşa o crizǎ epilepticǎ ;

–         b.) stǎrile depresive : nu au fost explicate ; unii autori considerǎ cǎ ele apari atât datoritǎ faptului cǎ femeia conştientizeazǎ faptul cǎ este privatǎ de dreptul ei de a fi mamǎ cât şi datoritǎ faptului cǎ aceste pilule cu hormoni duc la repetate avorturi hormonale de care femeia nu este conştientǎ dar care îşi lasǎ urme adânci în psihicul femeii ca urmare a unui mare pǎcat, a omorârii unui sau a mai mulţi copii ; multe femei acuzǎ cǎ au coşmaruri cu copii avortaţi, deşi ele nu ştiu de vreun avort .

5.) Pielea şi fanerele :

–         la nivelul pielii pot produce eczeme, urticarie, edem alergic ( din cauza estrogenilor), apariţia pǎrului în exces, transpiraţii abundente ( din cauza progesteronului) , acnee, herpes şi boli autoimune precum lupus eritematos cutanat, porfirie cutanatǎ, etc.( produse de ambii hormoni).

6.) Organe de simţ ( ochiul) :

–         dezlipirea de retinǎ cu orbire este o complicaţie majorǎ datoratǎ trombembolismului vaselor retiniene ;

7.)  Sistemul imunitar :

–         scade apǎrarea organismului la infecţii precum şi a bolilor autoimune, deci organismul reacţioneazǎ împotriva unor structuri proprii ( Lupus eritematos, etc.).

8.) Sistemul hepatobiliar :

–         ficatul prelucrezǎ şi stocheazǎ hormonii iar printr-o acumulare exesivǎ de estrogen şi progesteron ( ! ) este lezat ficatul, provocând diferite tulburǎri în funcţia hepaticǎ ;

–         se constatǎ un efect  toxic al estrogenului pe un teren genetic determinat ;

–         cea mai frecventǎ manifestare a disfuncţiei hepatice este icterul , însoţit de mâncǎrime ;

–         litiaza biliarǎ este favorizatǎ de hormoni datoritǎ în special a creşterii conţinutului bilei în colesterol ;

–         hepatita cronicǎ asimptomaticǎ poate fi agravatǎ de CO, devenind activǎ şi evoluând spre cirozǎ  iar hepatita viralǎ acutǎ poate fi de asemenea agravatǎ ;

–         adenomul hepatic ( tumorǎ benignǎ de ficat);

9.) Aparatul urinar :

–         infecţia urinarǎ apare cu o frecvenţǎ mai mare, în special candidoza prin modificǎrile pH-ului ;

10.) Cancerul :

–         favorizeazǎ apariţia cancerului de sân, de col uterin , de ficat şi de piele . ;

–         apariţia cancerului este favorizatǎ de naşteri la vârsta de peste 35 de ani, la cele cu avorturi multe, la femeile care au folosit timp îndelungat CO ( 8-10 ani ! ), inclusiv la cele care au consumat CO la vârsta de peste 35 ani ;

Indicaţiile C.O. în diferite afecţiuni ( dupǎ literatura de specialitate);

In anumite afecţiuni care necesitǎ tratament hormonal, se administreazǎ aceste preparate , fǎrǎ un scop contraceptiv:

–         amenoree secundarǎ ( lipsa menstruaţiei);

–         menometroragii ( menstruaţii prelungite sau aundente );

–         tulburǎri de ritm menstrual ;

–         chist ovarian ;

–         endometriozǎ ;

–         sindrom premenstrual ( dureri de sân, abdominale) ;

–         dureri menstruale.

Beneficiul adus de cǎtre contraceptive în aceste afecţiuni este neînsemnat în comparaţie cu efectele lor secundare ! Astfel, medicamentele antiinflamatoare pot rezolva anumite afecţiuni precum sindromul premenstrual şi durerile menstruale iar literatura însǎşi ne specificǎ ( vezi mai sus) cǎ dupǎ un timp mai îndelungat, consumul de CO poate favoriza chiar apariţoia de chiste ovariene foliculare şi tulburǎri de ciclu, mai ales oligo- şi amneoree ! Deci se formeazǎ un cerc vicios şi la un moment dat chiar CO întreţin afecţiunea pentru care de fapt s-au administrat !

Contraindicaţiile CO  ( dupǎ literatura de specialitate) :

2.) afecţiuni vasculare :

–         prezenţa trombozei arteriale sau venoase sau predispoziţie pentru aceste afecţiuni ;

–         boli de inimǎ ( cardiopatie ischemicǎ, hipertensiune arterialǎ, etc.) ;

–         migrenǎ persistentǎ ;

–         tulburǎri ale circulaţiei cerebrale cu  atacuri ischemice tranzitorii, AVC în antecedente, etc. ;

3.) afecţiuni hepatice :

–         icter în timpul unei sarcini anterioare,

–         hepatitǎ viralǎ,

–         alte ictere congenitale,

–         adenom hepatic,

–         porfirie, etc.

4.) alte boli cu indicaţii relative :

–         herpes genital recidivant,

–         otosclerozǎ,

–         depresie severǎ,

–         migrenǎ,

–         diabet,

–         afecţiune renalǎ cronicǎ,

–         boala Crohn,

–         malabsorbţie,

–         astm bronşic,

–         boli de sânge,

–         artritǎ reumatoidǎ,

–         boala Hodkin,

–         dislipidemii,

–         obezitate,etc..

În realitate !

C.O. ar trebui sǎ NU se producǎ pe piaţǎ fiind un  ‘antimedicament’  de fapt , cu peste 60 (!) de efecte secundare din care s-au amintit cele mai importante ;

Aceşti hormoni desigur se pot folosi în dozaj corespunzǎtor  în diferite afecţiuni, un timp limitat  şi nici într-un caz cu scop contraceptiv şi abortiv ( cele douǎ efecte neputând fi despǎrţite ).

IV.) Contracepţia de urgenţǎ, postcoitalǎ ( de a doua zi) – ABORTIVǍ !

1.) D.I.U. – descrise mai jos;

2.) CO hormonalǎ : se administreazǎ în primele 72 de ore de la contactul sexual;

a.) Estorprogestative : Metoda Yuzpe : este o  asociere între 50 micrograme de estrogen (etinilestradiol) şi 250 micrograme de progestativ ( levonorgestrel) ; doza este foarte mare şi apar efecte secundare precum : vǎrsǎturi , dureri de cap, dureri de sân, deseori hemoragii !

b.)    Estrogei : DES : se folosesc 2,5 – 5 mg /zi de EE ( etinilestradiol), reprezentând doza pentru 2-3 ani dacǎ ar lua zilnic o pilulǎ de 30 micrograme ! Efectele secundare sunt atât de importante încât metoda a fost pǎrǎsitǎ ;

c.)    Progestativele : preparatul Postinor ( Ungaria) : 4 tb. de câte 0.75 levonorgestrel sau Norethisteron ( China) : 5 mg/zi, timp de 10-14 zile !

În realitate ce se întâmplǎ ?

Concepţia deja a avut loc, embrionul format este la nivelul trompei uterine şi începe migrarea cǎtre uter, dar doza mare de hormoni ( valabilǎ pentru câteva luni, în mod normal !), încetineşte mişcǎrile trompei uterine pentru a nu putea înainta copilul ; se atrofizǎ mucoasa uterinǎ, implicit cea a trompelor uterine ( se usucǎ glandele care hrǎnesc copilul) şi  acesta nu se mai poate hrǎni iar dacǎ totuşi supravieţuieşte pânǎ în uter aici nu se va putea nida negǎsind condiţii prielnice, deci va fi avortat şi ne întâlnim din nou cu situaţia unui avort hormonal !

V.) Antihormoni : Mifegyne RU 486 ( mifepristone)- ABORTIVE !

–         este un steroid de sintezǎ cu acţiune antiprogesteronicǎ şi produce urmǎtoarele modificǎri :

–         la mucoasa uterinǎ : separǎ placenta de embrion ( corionul de trofoblast), rupe practic copilul de sursa lui de hranǎ ;

–         la nivelul musculaturii uterine : provoacǎ contracţii uterine, favorizând eliminarea embrionului ;

–         la nivelul colului uterin : îl înmoaie şi îl dilatǎ , asemenea unei pregǎtiri pentru un avort ( sau naştere) ;

În concluzie : nidaţia nu va avea loc sau dacǎ s-a întâmplat se va desface placenta de la nivelul uterului, embrionul va muri şi va fi expulzat din uter, deci avortat ! Trebuie menţionat faptul cǎ aceastǎ substanţǎ chimicǎ distruge embrionul pânǎ la o vârstǎ de 49 de zile, deci o lunǎ şi jumǎtate !

VI.)   Vaccinuri ( CO imunologicǎ):

a.) vaccinul antispermatic: nu este suficient de eficient datorit a faptului cǎ nu se pot neutraliza un numǎr atât de mare de spermatozoizi) iar revenirea la o funcţie normalǎ a spermatozoizilor este dificilǎ şi nu este o metodǎ uşor acceptatǎ de bǎrbat ; în consecinţǎ s-a propus ca tot femeia sǎ accepte vaccinul !

b.) vaccinul antiovul : s-a încercat realizarea unui vaccin anti-zona pellucida ( împotriva membranei gelatinoase a ovulului) ; astfel organismul formeazǎ anticorpi împotriva acestui vaccin care vor împiedica pǎtrunderea spermatozoizilor în ovul, fiind contraceptiv dar împiedicǎ şi nidarea ( !) fiind deci şi abortiv !

c.) vaccinul anticorionic : este vaccinul care a ajuns deja în faza de încercǎri clinice (!); el este îndreptat împotriva gonadotrofinei corionice, deci împotriva placentei care nu se mai poate dezvolta ; dupǎ declaraţia OMS, acest vaccin reprezenta în anii 1990 o mare speranţǎ ! Este abortiv !

În realitate !

Un vaccin prin definiţie este o substanţǎ care se sintetizeazǎ cu scopul de a apǎra organismul împotriva unei boil anume. Astfel vaccinul conţine de obicei un virus viu atenuat ( ca virulenţǎ scǎzutǎ şi care nu poate da boala) , care stimuleazǎ organismul sǎ formeze anticorpi împotriva acelui virus. Dar niciodatǎ în medicinǎ NU s-a realizat un vaccin care sǎ ucidǎ un om, un copil, în propriul organism al mamei ! Iatǎ unde a ajuns Medicina modernǎ a zilelor noastre iar Forurile Superioare ale Medicinii Universale ( OMS şi alţii ) se laudǎ cu acest genocid .

VII.) Dispozitive intrauterina (D.I.U.) –Steriletul :

Def.

–          sunt obiecte produse dintr-un material solid care se introduc în cavitatea uterinǎ şi care împiedicǎ nidaţia ovului provocând eliminarea lui, deci avortul ! De aceea D.I.U. sunt considerate a fi mijloace abortive şi nu contraceptive cum este specificat în literatura de specialitate care dezinformeazǎ lumea în mod voit.

Istoric

–         primul dispozitiv intrauterin a fost cel atribuit doctorului Richard Richter din Germania în anul 1009. Materialul folosit este argintul. Dupǎ anii 1959-1960, metalul este înlocuit cu plastic-polietilen-material biologic « inactiv » spun medicii dar se va demonstra cǎ nu este tocmai aşa ;

–         în 1962 D.I.U. vor fi folosite pe scarǎ largǎ în New-York ;

–         în 1975 apar pe piaţǎ primele sterilete îmbogǎţite cu hormoni, respectiv progesteron;

–         în 1976 aceste dispozitive cu progesteron vor fi aprobate şi în S.U.A.;

–         în 1986, la al XII-lea Congres mondial asupra fecunditǎţii şi sterilitǎţii recomandǎ D.I.U. drept cea mai utilizatǎ metodǎ contraceptivǎ(!), dezinformând din nou  populaţia unui glob întreg, ascunzând adevǎrul;

Clasificare:

–         1.) bioactive: a.) cupru, argint

b.)substanţe hormonale

–         2.) inerte :      a.) plastic,

b.)oţel

Mod de acţiune : ce se întâmplǎ în realitate ?

–         aceste dispozitve sunt recunoscute de cǎtre organism ca un obiect strǎin lui, împotriva cǎruia  reacţioneazǎ . Astfel apar modificǎri la nivelul uterului, a colului uterin şi a trompelor uterine ;

–         aici medicina recunoaşte cǎ efectul principal al acţiunii D.I.U.este antinidatoriu, dar menţioneazǎ în continuare cǎ este contraceptiv. Se contrazice astfel, dar acest contradicţii de fapt sunt foarte simplu rezolvate prin faptul cǎ medicina nu recunoaşte oul fecundat ca fiind o sarcinǎ pânǎ la nidaţie, ci doar dupǎ . Dar se naşte întrebarea : « ce este acest ou fecundat , acest embrion în timpul celor 14 zile de migrare ? » El totuşi existǎ, dupǎ Sfinţii Pǎrinţi el este deja un copil, un om însufleţit. Doar în felul acesta a putut rezolva medicina toate contradicţiile, deci cu o minciunǎ, pe care probabil nici ei nu o cred…

–         modificǎrile produse sunt biochimice ( inflamatorii, vasculare, de sângarare ) , traumatice ( atrofia, adicǎ uscarea mucoasei uterine), mecanice ( ocupǎ cavitatea uterinǎ şi nu are loc oul pentru nidaţie), imunologice ( scade toleranţa uterului la prezenţa ovulului fecundat, a blastocistului), hormonale ( produse de progesteron);

–         toate  aceste   modificǎri  fac   endometrul   impropriu   nidǎrii,   blastocistul,

negǎsind un mediu propice implantǎrii şi astfel  este eliminat, adicǎ   avortat!

–         efectul contraceptiv al D.I.U. este minor: astfel mediul nefavorabil acţioneazǎ şi asupra : a.) spermatozoizilor, constatându-se modificǎri calitative, ei fiind “captaţi” de cǎtre endometrul inflamat şi ajung doar într-o cantitate redusǎ în trompe; de asemenea cuprul are un efect toxic asupra spermatozoizilor, b.)  a mucusului cervical care este îngroşat decǎtre progesteron, împiedicând astfel înaintarea spermatozoizilor ; c.) a trompelor uterine, perturbând şi încetinind migrarea spermatozoizilor spre treompe;

–         efectul abortiv este realizat şi prin a.) modificǎrile ovulului fecundat de cǎtre mediul hormonal şi inflamator de la nivelul mucoasei uterine, eliminându-l ;de asemenea cuprul are un efect toxic şi asupra oului, b.) modificǎrile de la nivelul trompelor uterine prin scǎderea contracţiilor  acestora şi astfel se  încetineşte drumul oului cǎtre uter, oul murind, practic se usucǎ, neavând suficientǎ hranǎ şi în cele din urmǎ este avortat.c.) modificǎrile hormonale şi inflamatorii de la nivelul mucoasei uterine, descris mai sus.

–         alte efecte negative ale D.I.U.:a.) hemoragiile:4,4-15%; b.) infecţia:bariera complexǎ antiinfecţioasǎ reprezentatǎ de mucusul colului uterin este parţial distrusǎ de inserţia steriletului şi a prezenţei unui corp strǎin care este firul steriletului, astfel microorganismele colonizeazǎ ascendent mucoasa uterinǎ, sterilǎ în condiţii normale, şi scade deci şi apǎrarea antiinfecţioasǎ a mucoasei; în continuare colonizarea se produce şi la nivelul trompelor uterine, putând genera o infecţie gravǎ, a întregii regiuni genitale numitǎ pelviperitonitǎ sau chiar peritonitǎ c.) perforaţia : în timpul introducerii intrauterin sau ca urmare a migrǎrii lui transuterine, accidente posibile mai ales dacǎ se introduce steriletul dupǎ un avort sau în utere cicatriciale ( dupǎ cezarianǎ, cicatrici postavort sau postinfecţii, etc.), d.) expulzia: prin contracţii uterine apǎrute imediat dupǎ inserţie, organismul încercând sǎ elimine acest corp strǎin , cu o ratǎ de minim 20 expulzii / 100 de femei/an! e.) sarcina ectopicǎ:minim 3/100 femei/an!

Un Pǎrinte compara acest sterilet cu « UN ŞARPE CARE SUGE SǍNGELE COPILULUI !

VIII.) Sterilizarea:

a.) femininǎ ( ligatura trompelor uterine):

–         constǎ în blocarea sau sectionarea trompelor uterine, astfel încât ovulele eliberate de ovare nu mai pot veni în contact cu spermatozoizii.

–         rata de eşec: 0,5 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare, depinde parţial de tehnica folosita.

–         de obicei metoda este permanenta, ireversibiǎ;

–         tehnicile sunt diverse: operatia poate fi efectuata sub anestezie locala si sedare usoara; abordarea se face de cele mai multe ori cu ajutorul laparoscopului, mai rar prin minilaparotomie;

–         dupa operatie, femeia va avea cicluri menstruale normale.

b.) masculinǎ ( vasectomia):

–         consta în blocarea sau sectionarea canalelor/ductelor/vaselor deferente, împiedicîndu-se astfel eliminarea spermatozoizilor;

–         rata de eşec: 0,5 sarcini la 100 cupluri în primul an de utilizare;

–         anestezia este locala, la nivelul scrotului, unde sunt abordate cele 2 canale deferente;

–         dupa operaţie, bǎrbatul va avea erecţii si ejaculǎri normale, cu diferenţa ca în lichidul ejaculat (spermatic) nu mai sunt prezenti spermatozoizi (fapt care poate fi constatat doar prin efectuarea unei spermograme).