Bucovina Profundă

ATÂŢIA MORŢI, ATÂTEA OSEMINTE

Radu Gyr

Avem atâţia morţi, atâtea oseminte,

că fruntea-i grea de amintirea lor.

Purtăm în piept solarele morminte

şi de lumină coastele ne dor.

Avem atâţia morţi, atâtea oseminte,

vezi, sufletul lor vine din grădini

Şi ne sărută pleoapele fierbinte,

precum un vânt de seară plin de crini.

Avem atâţia morţi, atâtea oseminte,

ne cresc în vis ca o capatepeteasmă

Şi umbra lor dumbravă de argint e

şi tremură flori albe de mireasmă.

Atâţia morţi străfulgeră inele

pe fruntea zodiacului aprins.

Cu frunţile de s-au izbit de stele,

cu jertfele de ceruri s-au atins.

Cutremuraţi de-aducerile-aminte,

cu ochii incendiaţi de-un sfânt mister,

privim cum zilnic alte noi morminte

se-nalţă pajuri albe către cer.

Să pună ţării temelii de fier!