Sînt naţionalist!

de Grigore Vieru

Da,
îmi iubesc mama.
(E un păcat?)
Şi pruncii.
Şi fraţii.
Şi cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
graiul mi-i sfînt –
În viaţa mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvînt,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
urăsc pe mancurt.
Mi-i dragă doina
prin care exist.
Nu mă tîrîi slugarnic.
Pe scurt,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
hora nu vreau
să o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinţa de neam
ca pe un nimb.
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
afirm că-i prea mult
verde-n drapel,
Avem un drapel
prea materialist.
Mai aşterneţi nişte
cer visător peste el.
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor să mă cârmuie
ca artist.
Mai trag cu ochiul
la istoria noastră. Deci
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
n-am vrut să mă însoţesc
cu Satan
N-am prăjit creieri umani
pe unt poliţist.
Omeneşte întreb:
de ce am murit în Afganistan?!
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
vremea în care trăim
E tot mai isterică,
Îmi vine să urlu
în muzeul satului
cu profil ateist:
„Scoateţi
mitraliera
din biserică!”
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
te întreb pe tine,
binevoitorule,
care-ai adus tutunul şi pesticidele:
Ce ai cu surorile noastre
din câmpul cel trist –
Ai primit vreun ordin cumva,
ţi-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
sînt contra
plevei migratoare
Care se crede
un dar minunat.
Sînt contra să prăsiţi la noi
uzina de calculatoare –
N-am ce să număr, tovarăşi,
Aproape totul
mi s-a luat

Da,
aproape totul
mi s-a răpit.
La curgerea Prutului meu
nu pot nici măcar să asist.
Totuşi
viaţa mi-i dragă,
merg spre dînsa grăbit.
Sînt na-ţi-o-na-list !