STAREA DE RUGĂCIUNE ESTE STAREA FIREASCĂ A SUFLETULUI ORCĂRUI OM

deoarece atunci cand sufletul vorbeste cu Dumnezeu se lumineaza si primeste toate darurile Duhului Sfant

Cel care a dobandit harul dumnezeiesc este cel care cunoaste adevarul. Simtirea harului dumnezeiesc este adevarata cunoastere. Orice alta cunoastere este rezultatul gandirii si al dovedirii din insasi starea lucrurilor.

Prin urmare, cea mai dreapta judecata despre suflet si toate problemele vietii o va avea omul care a dobandit harul dumnezeiesc. Omul de stiinta are un camp de vedere stramt si niciodata nu va putea sa indrume drept mersul sufletului, si cu atat mai mult nu va avea o judecata dreapta despre marile probleme ale vietii; spune Sfantul Apostol Pavel: „… si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant” (I Cor. 2, 13-15).

Harul dumnezeiesc este lumina dumnezeiasca ce lumineaza pe om si acesta vede drept realitatile duhovnicesti. Cand mintea omului este acoperita de intunericul patimilor, este asemenea unui orb.

Lumina in mintea omului este cuvantul lui Dumnezeu, care il lumineaza sa vada adevarul, calea lui Dumnezeu. Pasind pe calea cea dreapta a poruncilor lui Dumnezeu (iubirea de Dumnezeu si de oameni) nu se izbeste de stanci si nu cade in prapastia pacatului.

Dupa cum felinarul care este plin cu untdelemn si are si fitil, daca nu se aprinde de la flacara este in intregime intunecat, tot astfel si sufletul, daca nu se face partas harului Duhului Sfant, este stins si intunecat. Lucrarile lui nu sunt curate si trebuie cercetate si sa fie aratate la lumina. „Faclie picioarelor mele este legea Ta, si lumina cararilor mele” (Ps. 118, 105). Si iarasi: „Apropiati-va de El si va luminati si fetele voastre nu se vor rusina” (Ps. 33, 5).

Asadar, acela care are felinarul sufletului sau stins si intunecat are nevoie de focul dumnezeiesc drept carmuitor care sa lumineze felinarul sufletului sau, ca sa discearna faptele lui si sa fie iertate greselile lui prin marturisire. „Umblati cat aveti Lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul. Si cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii” (In. 2, 35-36).

Hristos este lumina, si adevarul si viata. Hristos lumineaza orice om care vine in lume. Hristos lumineaza sufletul si mintea omului. Numai atunci devine mintea simpla, cand vede lumina cea simpla, care este Hristos. Despre acela care are lumina lui Hristos se spune ca are „mintea lui Hristos” (I Cor. 2, 16).

Cand mintea este simpla, adica luminoasa, atunci toate puterile sufletului sunt luminoase. Si iarasi, cand mintea este intunecata, atunci intreg sufletul este intunecat.

Domnul spune catre invatatorii de lege si catre farisei: „Vai voua, invatatorilor de lege, ca ati luat cheia cunostintei” (Lc. 11, 52). Care este aceasta cheie a cunostintei? Aceasta cheie a cunostintei este harul Preasfantului Duh, care se da prin credinta. Harul Sfantului Duh deschide mintea noastra cea incuiata si intunecata si ii pricinuieste adevarata cunoastere.

Inima curata este sfantul altar al omului, caci omul este biserica a Dumnezeului celui Viu. Pe acest sfant jertfelnic al inimii curate se aduce jertfa curata, adica rugaciunea ce este neintinata de ganduri viclene.

Sufletul ce savarseste pacate de tot felul este lipsit de harul lui Dumnezeu. Lucrarea patimilor are drept rezultat intreruperea harului pe care il avea sufletul. Daca sufletul nu se trezeste din lucrarile patimilor si din atacurile gandurilor viclene, atunci continua sa savarseasca aceste pacate. Sufletul alunga harul si ramane orfan de Dumnezeu, devenind locas al demonilor.

Daca sufletul nu se curata prin harul Duhului Sfant, ca sa indeparteze necuratia pacatului, nu se poate uni cu Hristos, caci spune apostolul: „Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El” (I Cor. 6, 17). Este cu neputinta sa se faca cineva un trup si un Duh cu Domnul, cand in suflet exista pacatul. Pacatul destrama, intuneca si distruge sufletul. Harul dumnezeiesc il lumineaza, il unifica si il reinnoieste pe om.

Daca inca de pe acum ne unim cu Hristos prin harul dumnezeiesc, aceasta unire va exista si in veacul viitor. Dupa prorocul Isaia, vor merge in viata vesnica „cei rascumparati si cei uniti cu Domnul” (Is. 35, 9).

Asadar, cati se unesc de acum cu Hristos, acestia si in viata vesnica vor fi impreuna cu El si vor apartine turmei Lui. Harul Sfantului Duh, care uneste puterile duhovnicesti ale omului, il ajuta sa devina o personalitate intregita. Harul dumnezeiesc nu obisnuieste sa carpeasca noul vesmant si sa-l coasa impreuna cu vesmantul cel vechi, cel sfasiat si intinat de patimi. De aceea spunea Domnul: „Nimeni, rupand petic de la haina noua, nu-l pune la haina veche, altfel rupe haina cea noua, iar peticul luat din ea nu se potriveste la cea veche” (Lc. 5, 36).

Acela care a inviat sufletul lui in lumea aceasta prin pocainta si lacrimi, in veacul viitor va fi imppreuna vorbitor cu ingerii si trupul lui va fi nestricacios, in chipul luminii.

Traditia ascetica a Bisericii Ortodoxe are drept scop sa-l readuca pe om in starea potrivita firii sale si la indumnezeire. Pentru a reusi aceasta urmareste sa vindece si trupul si sufletul omului. Metoda pe care o foloseste consta in a se intoarce mintea in inima si de acolo sa se inalte catre Tatal sau Dumnezeu.

Mintea se inalta spre intalnirea cu Dumnezeu prin rugaciune. Rugaciunea mintii da aripi mintii ca sa zboare. Rugaciunea este starea fireasca a sufletului, deoarece atunci cand sufletul vorbeste cu Dumnezeu se lumineaza si primeste toate darurile Sfantului Duh. Atunci toate lucrarile sufletului se intorc spre Domnul. Aceasta unire a puterilor sufletesti ale omului constituie cea mai fireasca lucrare a lor, care nu este alta decat slavoslovirea lui Dumnezeu in Treime. Astfel se exprima si prorocul David, cand spune: „Binecuvinteaza sufletul meu pe Domnul si toate cele din launtrul meu numele cel sfant al Lui” (Ps. 102, 1).

Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul – Monahul Marcel Karakalinul