Bucovina Profundă

Mircea Puşcaşu

Anul trecut s-a exprimat si raspandit mesajul marilor duhovnici romani (parintii precum Iustin, Arsenie, Adrian, Proclu, Stefan de la Lacu) referitor la actele de identitate electronice, mesaj ce sustinea unanim ca nimeni sa nu accepte sub niciun chip acest fel de acte si sa se gaseasca o cale de impotrivire la acestea, atat individual prin refuzarea lor, cat si general prin modificarea legilor cu pricina.

Au existat recent polemici cu privire la unele nuante, generand neintelegeri, atitudini si cuvinte dure, aparand nevoia de clarificare a unor aspecte.

Dupa cat ma pricep cred ca cei mai multi au inteles clar nuantele: actele electronice cu cip nu sunt pecetea apocalipsei.

Ele sunt totusi, pregatitoare pentru aceasta si instrument de introducere a acesteia in viitor. Ele nu sunt de dorit, nu sunt nici ceva neutru, ele sunt de evitat, de respins, de refuzat.

Ele nu par a fi nici o forma explicita de lepadare de credinta, cel putin nu intr-o forma declamativa.

Totusi prin utilizarea microcipului si a posibilitatilor uriase prezente si viitoare ale acestuia, cum ar fi citirea de la distanta, modificarea datelor stocate, lipsa controlului asupra acestor date, posibilitatile de upgradare, de modificare a locatiei (dinspre acte spre epiderm), odata acceptat cipul acesta ”simplu”, de largire spectrului atributiilor si capabilitatilor viitoarelor modele de cipuri (de la stocare de date, la emisia de unde ce pot influenta functiile organismului si implicit starile sufletesti), prin toate acestea, actele electronice devin piciorul in usa, bresa initiala dar definitiva creata de Cezarul contemporan spre a avea acces, a lua cu viclenie stapanire si asupra acelei parti din om care nu este a Cezarului, ci a lui Dumnezeu.

Dupa introducerea generala a cipurilor nu vei fi tratat ca om daca nu vei poseda acest dispozitiv non-uman. Odata cu ciparea se schimba definitia omului, a firii umane, care pentru a fi considerata si recunoscuta ca autentica este necesar sa aiba si o componenta tehnica, care se exprima prin protocol RFID.

Aceste acte sunt o promisiune ca vom accepta cu ochiii inchisi (pentru noi, copiii nostri si copiii copiilor nostri) posibilitatea sa fim legitimati, urmariti, controlati, etichetati, sa ni se modifice statutul social, medical, religios fara a ni se cere acordul, fara a fi anuntati macar.

Acceptarea actelor electronice inseamna iscalirea unui cec in alb pentru autoritati, inseamna acordul nostru dat cu buna stiinta, creditarea si supunerea noastra oarba fata de viitoarele actiuni ale Cezarul de azi.

Acest Cezar nu inseamna azi autoritatile române, care sunt doar executantii unor planuri stabilite in cercurile oculte ale puterii mondiale. Cezarul azi nu respecta Dreptul Roman, ci Talmudul, nu crede in Iahve ci se inchina lui Lucifer, nu se multumeste cu a-si pune efigiile pe bani, firme, banci etc., ci doreste sa le  puna pe oameni.

Sa nu dam Cezarului ce nu e al Cezarului!