De curând am citit un fragment interesant în cartea „Eros şi magie în Renaştere 1484” semnată de Ioan Petru Culianu. În rândurile care urmează, autorul prezintă felul în care magia din Renaştere a evoluat în zilele noastre spre ceea ce cunoaştem sub denumirea de relaţii publice. Pentru că postez doar un fragment, e posibil să rămâneţi cu unele nelămuriri, dar pentru asta vă trimit să citiţi pe larg capitolul „Despre magie ca psihosociologie generală” în partea a doua a cărţii intitulată „Marele Manipulator”.
„ […] O dată cu specializarea şi cu delimitarea competenţelor, am tinde să spunem că ceilalţi doi practicieni ai magiei bruniene, magicianul propriu-zis şi profetul, au dispărut în zilele noastre. Este însă mai probabil că ei s-au camuflat pur şi simplu sub nişte aparenţe sobre şi legale, dintre care aceea de analist nu este decât una şi, până la urmă, nu cea mai importantă. Magicianul se ocupă astăzi de relaţii publice, de propagandă, de prospectarea pieţei, de anchete sociologice, de publicitate, informaţie, contr-informaţie şi dez-informaţie, de cenzură, de operaţiuni de spionaj şi chiar de criptografie, această ştiinţă fiind, în veacul al XVI-lea, o ramură a magiei. Această figură-cheie a societăţii actuale nu reprezintă decât o prelungire a manipulatorului brunian ale cărui principii continuă să le urmeze, având grija să le dea o formula tehnică şi impersonală. Pe nedrept istoricii au tras concluzia dispariţiei magiei o dată cu apariţia „ştiinţei cantitative”. Aceasta n-a făcut decât să se substituie unei părţi a magiei, prelungindu-i de altfel visurile şi scopurile prin mijlocirea tehnologiei. Electricitatea, transporturile rapide, radioul şi televiziunea, avionul şi computerul nu făceau decât să realizeze promisiunile formulate mai întâi de către magicieni şi care ţineau de arsenalul procedeelor supranaturale ale magicianului: producerea luminii, deplasarea instantanee dintr-un punct al spaţiului în altul, comunicarea cu regiuni îndepărtate în spaţiu, zborul prin aer şi posibilitatea de a dispune de o memorie infailibilă. Tehnlogia, se poate spune, este o magie democratică ce îngăduie oricui să se bucure de facultăţile extraordinare cu care se laudă magicianul.
Dimpotrivă, nimic n-a înlocuit magia pe terenul ce-i era propriu, acela al relaţiilor intersubiective. În măsura în care au întotdeauna o parte operaţională, sociologia, psihologia, şi psihosociologia aplicate reprezintă, în zilele noastre, prelungirile directe ale magiei renascentiste.
Ce rezultat s-ar putea obţine prin cunoaşterea relaţiilor intersubiective?
O societate omogenă, ideologic sănătoasă şi guvernabilă. Manipulatorul total al lui Bruno se însărcinează să le dea subiecţilor o educaţie şi o religie potrivite:
„Trebuie îndeosebi să avem o grijă extremă cu privire la locul şi la modul în care cineva este educat, la studiile pe care le-a urmat, sub înrâurirea cărei pedagogii, cărei religii, cărui cult, cu ce cărţi şi cu ce autori. Căci aceste lucruri generează prin sine, iar nu prin accident, toate calităţile subiectului […]” (Theses de Magia, LII).
Controlul şi selecţia sunt stâlpii ordinii. Nu e necesar să ai imaginaţie ca să înţelegi că funcţia manipulatorului brunian a fost preluată de Stat şi că acest nou „magician integral” are în sarcină să producă instrumentele ideologice necesare în vederea obţinerii unei societăţii uniforme. Orice educaţie creează nişte aşteptări pe care Statul însuşi nu este în măsură să le satisfacă. Pentru cei frustraţi, există centrale ideologice care creează aşteptări alternative. Dacă Statul produce „cultura”, aceste alte centre de manipulare produc „contra-cultura”, care se adresează în primul rând marginalilor.
În fine, textul continuă, iar Ioan Petru Culianu scrie mai departe despre Statul-magician şi Statul-poliţist, făcând o analiză succintă, dar foarte interesantă, a fiecăruia în parte.
Bucovina Profundă 
Răspunde-i lui Pr. Vasile Anulează răspunsul