Libertatea are chipul lui Dumnezeu

Rezistenţa anticomunistă din munţi

Mogoş şi Mazilu

În decembrie 

1950, Nicolae Mazilu şi Ion Mogoş se refugiază din Făgăraş în Banat, pentru a scăpa de urmărirea Securităţii şi a duce mai departe lupta de rezistenţă în munţii Banatului. În noaptea de 16 decembrie sunt găzduiţi în casa lui Traian Murariu din satul Pădureni – Timiş. Un informator al Securităţii anunţă imediat autorităţile că în casa lui Murariu sunt “doi spioni englezi”. Descinderea are loc la patru dimineaţa. Şeful de miliţie şi ostaşii folosesc gazda drept scut viu. Luaţi prin surprindere, Mazilu şi Mogoş nu mai au timp să fugă. Sunt împuşcaţi mortal şi apoi aruncaţi într-o groapă la marginea satului. Nici unul nu împlinise încă 20 de ani.

Din clasa lor de la Liceul Radu-Negru din Făgăraş, din 28 de elevi, 7 au fost ucişi, iar 20 au luat calea temniţelor, alături de mulţi dintre profesorii lor. O şcoală care şi-a îndeplinit cu adevărat menirea: aceea de a păstra curat sufletul  naţiunii.

+      +      +

Noi vom muri, la fel ca toţi cei care azi luptă-n munţi. Moartea noastră însă va rămâne o mărturie că neamul acesta s-a opus tiraniei comuniste, că noi am iubit mai mult ca orice libertatea.

(Testamentul lui Ion Mogoş)

(din albumul Fericiţi cei prigoniţi)