Bucovina Profundă

SCRISOAREA LUI IONEL MOŢA CĂTRE PĂRINŢII SĂI

Pe vaporul „Monte Olivia” spre Portugalia – 1 Decembrie 1936

Iubiti parinti,

Suntem de patru zile pe un vapor, iar mâine debarcam la Lisabona, în Portugalia, de unde apoi plecam în Spania…

…Desigur ati aflat ca dorim sa luam si noi parte câtva timp la lupte, cam o luna de zile, caci pe atât ne-a tarmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire crestina a inimilor a doua neamuri.

Cea mai mare grija si tulburare sufleteasca a mea, în acest admirabil si maret drum, este grija de scumpa mama si iubitul tata.

Ma tem ca prea va veti lasa coplesiti de îngrijorari si, negresit, dupa o viata destul de încercata, numai asemenea poveri sufletesti nu ar trebui sa mai aveti. As fi cel mai fericit sa pot avea de la iubitii parinti o veste ca grijile mele nu sunt întemeiate si ca, razimati pe dragostea pentru Cruce si crestinatate, gasiti îndestulatoare putere sufleteasca pentru a putea purta grija aceasta ce nu se poate înconjura, dar a fi chiar multumiti ca fiul vostru se afla pe un asemenea drum de onoare si de datorie…

La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste pentru Hristos, vom fi fericiti a afla ca si ai nostri iau parte prin barbatia de a trece prin câteva zile grele si a nu se lasa coplesiti, caci ar parea ca ne-au facut sa uitam datoria noastra catre Dumnezeu, în al carui obraz se trage azi cu mitraliera si datoria fata de neamul nostru, a carui soarta atârna si ea atât de mult de lupta hotarâtoare care se desfasoara azi în Spania…

Nelinistea mea e mai mare pentru parinti, caci Iridenta fiind mai tânara si mai voinica fiziceste, tineretea o ajuta sa treaca mai usor zbuciumarile si greutatile pe care le sporeste adeseori închipuirea…

Sunt foarte bucuros ca ea, care la plecarea mea banuia lucrurile acestea, a fost curajoasa, vazând ca îsi stie stapâni simtamântul, pentru a se împlini datoria…

Trebuie sa mai adaug, spre a înlatura orice judecati gresite, ca au n-am fost trimis de nimenea în Spania ca sa i se faca vreo raspundere pentru asta, ci eu singur am avut, cel dintâi, gândul si dorinta de a lua parte la aceste lupte, pentru care am cerut si am primit aprobarea sefului nostru, marginind el aceasta aprobare la numai o luna de zile. Niciodata n-as fi primit sa fiu înlocuit prin altcineva, caci sufletul meu îmi cerea si-mi cere împlinirea acestei datorii, pe care am si dus-o la împlinire. Nu e adevarat, ce spuneau unii, ca ramas în tara, puteam fi mai de folos si eu si sotii câti am luat acest drum, – luptei de acasa. Biruinta morala pe care noi o vom câstiga în Spania, – cu orice jertfe, – va fi mai mare pentru lupta nationala, deci tot ce-am mai putea face în restul vietii noastre, ba si dincolo de ea… Acesta e adevarul.

Pe la începutul lui Februarie, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom porni înapoi spre casa…

Înca o data va rog din tot sufletul, sa nu va lasati preda îngrijorarii. Omul doar nu a fost nascut pentru a trai numai decât un numar nu stiu cât de ani, – ci pentru a se apropia de Dumnezeu prin faptele vietii sale!

Va sarut mâinile cu toata dragostea si va rog, nu-mi tagaduiti fericirea de a va sti curajosi si senini, primind barbateste si cu taria pe care ti-o da credinta în Dumnezeu, toate greutatile cu care Dumnezeu a cinstit familia noastra, cerându-i sprijinul ei pentru împlinirea dreptatii si a Dumnezeiestii Lui asezari…

Va îmbratisez cu mare dragoste, multumire si recunostinta, pentru toate jertfele sufletesti si materiale, pe care o viata întreaga, neîntrerupt le-ati facut pentru noi si pentru sufletul nostru…

Al vostru iubitor

Ionel