Tetanosul şi vaccinul antitetanos
Dr. Christa Todea-Gross
1.) Vaccinul antitetanos
a.) Generalităţi
– Vaccinul conţine toxina tetanică, cu o mortalitate de 50 de ori mai mare decât cea naturală, dar inactivată de formol; deci nu putem vorbi de un virus viu sau inactivat, de aceea trebuie tratat altfel decât un vaccin ce conţine viruşi.(ibidem, 120)
– Sugarii au un risc foarte mic de a se infecta cu bacteria care provoacă tetanosul. În consecinţă, nu ar trebui vaccinaţi. Prin intermediul trivaccinului DTP (administrat de 4 ori până la vârsta de 12 luni) sunt introduşi în organismul sugarului toxina tetanică, alături de toxina difterică, antigenul pertussis şi adjuvantul alergizant – hidroxidul de aluminiu – putând provoca boli alergice, boli autoimune, boli neurologice sau chiar moartea subită.(Viera Scheibner, 2000).
b.) Adjuvanţi din vaccinul antitetanos
– Hidroxidul de aluminiu:
Prin intermediul vaccinurilor, în primele luni de viaţă, sugarului i se administrează 2,4 miligrame de aluminiu care se depozitează în măduva oasoasă, sistem nervos, rinichi şi muşchi. (Keith 2000). La un sugar de 6 kg care primeşte doar hexavaccinul (include şi DTP), este depăşită doza limită de aluminiu prevăzută de “American Society for Clinical Nutrition”, de 60 de ori. O parte din copii nu mai pot elimina aluminiul din organism.( Bradstreet 2004). În România, vaccinul DTP, în care se găseşte hidroxid de aluminiu, se administrează de 4 ori până la vârsta de un an. Aluminiul provoacă infecţii la nivelul muşchilor şi a nodulilor limfatici, până la formarea de abcese. Uneori persistă ani de zile un prurit (mâncărime) la nivelul unor noduli restanţi, mici şi roşii. Prin formarea de IgE ( imunglobuline E), aluminiul duce la apariţia unor boli cronice alergice. ( Fujimaki 1984, Lindblad 1997). Efectele neurologice sunt cele mai de temut: aluminiul este transportat cu ajutorul unor substanţe la sistemul nervos unde provoacă reacţii alergice şi toxice. (Redhead 1992). Tulburările nervoase provocate de aluminiu sunt: tulburări de comportament, somnolenţă, depresii, tulburări de memorie. Concentratia mare de aluminiu va provoca la sugari distrugerea neuronilor şi a conexiunilor interneuronale, modificări identice fiind observate şi în intoxicaţii cu mercur, plumb şi alcool.(Waly 2004).
c.) Efectele secundare ale vaccinului
Reacţii locale:
– durere şi inflamaţie la locul injecţiei;
– nu rareori se formează la locul injecţiei noduli şi chiste care durează saptămâni întregi până se vindecă;
– frecvent se inflamează şi nodulii limfatici regionali, de la gât şi din axilă, uneori foarte dureroşi, putând forma abcese sterile;
– cauza acestor reacţii locale este hidroxidul de aluminiu folosit ca adjuvant în vaccin( Pro & Contra, p. 147);
– cu fiecare revaccinare creşte posibilitatea unei astfel de reacţii locale ( Werner 1987). La prima revaccinare a elevilor din Suedia, efectuată la vârsta de 10 ani, s-au putut observa astfel de reacţii locale la 73% dintre ei.(Blennow 1984);
– în prima zi după vaccinare, sugarii au o stare de agitaţie şi plâns, însoţită de febră; copiii mai mari acuză o stare generală uşor alterată, cu greţuri şi dureri de cap;
Alergii:
– urticaria cronică şi simptome astmatice apari la 1 din 100.000 de cazuri;
– şocul alergic este rar, dar poate fi mortal;
– la 2 săptămâni după vaccin poate apare o glomerulonefrită ( afecţiune renală ) (Quast 1997);
– dacă vaccinul este combinat cu unul sau mai multe vaccinuri (trivaccin, tetravacci, pentavaccin, hexavaccin), creşte frecvenţa cazurilor de alergie. E.L.Hurwitz ( 2000) arată că, la copiii vaccinaţi, alergiile sunt de două ori mai frecvente până la vârsta de 16 ani, comparativ cu copiii nevacinati;
– modul în care se pot produce reacţiile alergice după vaccinul antitetanos a fost descris de către imunologul italian Adriano Mari în felul următor: după vaccin, organismul produce anticorpi nu doar împotriva toxinei antitetanice, ci şi împotriva unor componente imunologice înrudite de pe mastocite, numite receptori pentru IgE ( Imunglobuline E). Ca rezultat, va avea loc eliminarea din mastocite a unor mediatori care pot provoca reacţii alergice precum dermatite alergice şi boli autoimune. ( ibidem, p. 148-149).“Putem lua în considerare faptul că vaccinul antitetanos a contribuit foarte mult la creşterea frecvenţei bolilor alergice din ultimii 30-40 de ani prin marea răspândire a acestuia în întreaga lume “ , afirmă autorul (Mari 2004);
Trombocitopenie
– este o complicaţie a vaccinului, caracterizată prin tulburări în coagularea sângelui, care necesită supraveghere medicală şi tratament.
Miocardita
– este o complicaţie severă, mai ales la sugari, la care poate provoca decesul (Shye – Jao 2006).
Afecţiuni neurologice
– cel mai frecvent sunt afectaţi nervii de la mână: plexul brahial sau nervul median, având ca rezultat paralizii ale mâinii ( uneori definitive) sau tulburări de sensibilitate, însoţite de dureri accentuate.( HRSA 1997, Read 1992, Topaloglu 1992, Pollard 1978, Schlenska 1977);
– mai rar sunt afectaţi nervii centrali sau periferici ( radiculite), sau mai mulţi nervi deodată ( polinevrite);
– nu sunt de neglijat sindromul Guillain-Barre, mielitele transverse şi encefalitele, care sunt complicaţii mai rare ce apari după vaccin, în special între zilele 4 şi 14. Se cunosc cel puţin 6 cazuri în Germania când sindromul Guillain – Barre a fost recunoscut de către STIKO în Germania ( Comisia permanentă pentru vaccinare) ca fiind o complicaţie a vaccinului antitetanos (Ehrengut 1994).
2.) Tetanosul
Este o boală provocată de o bacterie numită Clostridium tetani, care pătrunde în organism la nivelul rănilor. Bacteria poate forma spori care sunt foarte rezistenţi în mediul înconjurător, mai ales la nivelul solului şi în excrementele animalelor (în special a cailor). Cel mai uşor se infectează rănile provocate prin muşcături, arsuri, înţepături şi mai ales rănile provocate de corpuri străine: lemn, sticlă, metal. ( Behrmann 1999). O rană sângerândă, fiind bine oxigenată, nu va conţine niciodată toxina tetanică. Ea se găseşte doar în condiţii de anaerobioză ( medii fără oxigen). ( Dr.med G.Buchwald, Impfen, das Geschäft mit der Angst, 2008, 121-131). Odată cu apariţia mijloacelor de transport moderne în oraşe, care au luat locul trăsurilor cu cai, au scăzut mult focarele de infecţie cu acest bacil.
Infecţia este favorizată de boli precum diabetul zaharat şi ateroscleroză (ATS), când bolnavii au o circulaţie deficitară. Bacteria se înmulţeşte foarte bine în condiţiile unei proaste circulaţii, a lipsei de oxigen. Otrava bacilului, numită toxina tetanică, are o mare afinitate pentru sistemul nervos. Ea se propagă de-a lungul nervilor şi ajunge la sostemul nervos central (SNC). În funcţie de cât de aproape de nervi sau măduvă este rana, se ajunge la boală în timp de 4 zile – 2 săptămâni. Toxina tetanică afectează activitatea motorie ( a muşchilor), ceea ce duce la contracţii musculare generalizate şi foarte dureroase, cu păstrarea cunoştinţei. Cele mai periculoase sunt laringospasmul şi contracţia musculaturii respiratorii. Tratamentul este unul de urgenţă. Mortalitatea era mare în trecut. Ulterior, ea a scăzut foarte mult şi datorită tehnicilor moderne ale Medicinii :2,3 % la vârsta de 20 de ani şi 18% la cei trecuţi de 60 de ani.( EB 1999). Începând cu anul 1980, nu s-a mai înregistrat niciun caz mortal la copiii din Germania. Chiar şi la vârstnici, se observă o scădere importantă a cazurilor mortale, cauza fiind probabil şi răspândirea tot mai mică a bacteriei (prin mecanizarea agriculturii, modernizarea transporturilor, etc). Din 2001 nu mai este considerată o boală care trebuie raportată în mod obligator. ( Pro & Contra, 2008, 142).
În ţările lumii a 3-a, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), “ne asigură” că sunt încă numeroase cazurile mortale de tetanus, motiv pentru care, a recomandat şi vaccinarea gravidelor care transmit o protecţie postnatală de 6 luni la copiii lor.(WHO 2000). Vaccinarea la femeile gravide se face şi în România […] Să fie chiar aşa?
Tetanosul este considerată o boală care ţine de civilizaţie, fiind mai frecventă în ţările subdezvoltate. Pe un studiu efectuat la 89 de oameni nevaccinaţi din Mali, s-a constatat că aproape jumătate dintre ei aveau o protecţie sigură faţă de tetanus, având suficienţi anticorpi şi pentru copil în cazul unei sarcini. ( Ehrengut 1983). Este posibil ca mâncarea precară şi în condiţii neigienice ale copiilor să ducă la o frecventă infectare cu bacteria care provoacă la nivelul intestinului o apărare eficientă prin formare de anticorpi. Copiii mici duc mereu la gură diferite obiecte şi acest lucru poate fi pus în legătură cu prezenţa bacteriei dar şi a anticorpilor încă de la o vârstă fragedă.
Chiar şi la cei nevaccinaţi, tetanosul poate fi prevenit dacă rana este imediat tratată şi dezinfectată corespunzător. În cazul bolii, inclusiv în tările mai puţin dezvoltate, 93% din pacienţii tineri cu boală de gravitate medie pot fi vindecaţi cu tratamente obişnuite ( antibiotice : Penicilină şi Metronidazol). Renumitul chirurg german, Profesorul Hackethal, scrie despre acest vaccin că timp de 30 de ani a încercat să-l evite în cazul plăgilor deschise. Explicând pacienţilor la ce eventuale riscuri se pot expune după vaccin, aproape niciunul nu s-a mai lăsat vaccinat şi cu toate acestea, nu a avut niciun caz de tetanus.(Dr.med G.Buchwald, Impfen. Das Geschäft mit der Angst, 2008, s.118-119)
Dr Christa Todea-Gross,
Dumnica Rusaliilor: 12.06.2011, Cluj-Napoca
Bucovina Profundă 
Răspunde-i lui Maria Anulează răspunsul