Nichita Stănescu

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

Cititi si :

• 10 minute cu Nichita Hristea Stanescu

• Rugăciunea lui Nichita Stănescu

• NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU

• Nichita Stănescu – Din nou, noi – “Suntem, dar ne este urât!”

• GLOSE – Respirări – Nichita Stănescu – “Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia.”