Sfântul Ioan Iacob, Românul Hozevit
„De aş avea lacrămi de sânge, cu ele aş scrie rândurile acestea, ca să fie mai bine pricepută durerea pe care o am pentru urgisirea neamului nostru de astăzi şi pentru urâciunea şi turburarea care domneşte între noi!”
fragment din scrisoarea catre surorile românce de la Eleon
Popor martir
poezie scrisa de Sf. Ioan Iacob (+5 aug.)
| Din viaţa ta – cum văd – înseamnă Poporule mult zbuciumat Că eşti ca grâul cel de toamnă: În ploi şi vânturi semănat.Tu eşti odrasla cea mezină A trunchiului daco-roman, Născut cu sabia în mână Aici, în câmpul dunărean.Ca leagăn scump tu ai doar munţii Şi scăldătoare Dunărea, Pădurile cununa frunţii, Iar holdele sunt haina ta.În sângele muceniciei Ai fost prin veacuri botezat Şi-n vârsta crudă a prunciei N-ai fost ca alţii alintat. Căci tu fiind abia în faşă Luându-ţi drumul pribegiei Când negura păgânătăţii Când naţiile apusene La “cuibul” proaspăt din câmpie Tu stând cu ghioaga nestrujită |
Deci tu de mic, o, mucenice, Ai fost zăgazul nemişcat A valurilor inamice Şi tu pe toţi i-ai apărat.În vremea cea de suferinţă Biserica te-a îndulcit Cu laptele bunei credinţe Şi paşii ţi-a călăuzit.Din gura ei înveţi tu graiul Frumos ca imnul îngeresc Şi ea îţi pregăteşte Raiul În slava Tatălui Ceresc. Cuvântul ei ţi-a dat tărie De câte ori te-ngenunchează Deci nu slăbi şi crede numa De vei păzi, “credinţa tare” Iar dacă tu dispreţui-vei Vei fi ca pleava cea uşoară Atunci vei moşteni blestemul |
Bucovina Profundă 
Răspunde-i lui ORTODOXIE Anulează răspunsul