PUȘCĂRIA DE COPII

Trebuie să facem ceva. Treaba asta cu comentatul la colț de stradă, pe Facebook, Whatsapp etc e o pierdere de vreme dacă nu facem și ceva concret. In general nu sunt pentru ieșit in stradă, dar sunt momente in care dacă nu ieșim, vom da seamă.

Copiii fraților noștri sunt ținuți cu masca la ore in cuști de plastic ca niște ciumați, au fost copii de clasa întâi luați de polițiști de la poarta școlii și duși in clasa ca niște infractori in detenție, au fost copii duși cu sfoara din curte in clasă ca niște robi pe moșia lui Covid.

Și noi ce facem, ne resemnăm, ne facem că nu vedem, sperăm să îi salveze alții, să vină Trump, Țepeș, să coboare Sfinții din Cer să ne salveze copilașii batjocoriți, educați pentru supunere?! Eu pe ai mei i-am pus la adăpost, i-am transferat la o școală privată . Dar ce facem pentru sutele de mii de copii tratați ca vitele, ca ciumații?

E vremea să ne alăturăm celor din toată țara și să ieșim in stradă să ne strigăm dreptatea pe uliți! Nu pentru bani, salarii, nu pentru concedii, nu pentru autostrăzi și lux, DAR pentru văzduhul liber de mâine al copiilor acestui neam

să ne ridicăm și să mergem puhoi la București la Protest.

Sâmbăta, 19 septembrie,

ora 16, Piața UNIVERSITĂȚII

---

Generalizarea unui lucru abominabil nu îl face mai puțin abominabil, ci îi face pe unii să fie mai puțin sensibili față de rău. Ăsta e și scopul acestei pregătiri aperceptive, e ca in situația cu broasca fiartă lent.

De ce permiteți astfel de rele tratamente aplicate copiilor voștri?

PRISON PLANET – WALKING ROPE:

---

PUȘCĂRIA DE COPII

Fac un rezumat a ceea ce mi-au povestit prietenii mei, profesori în școlile și liceele din Iași, și nu numai:

1. Profesorii au ochii injectați. Vorbitul întruna sub mască face ca aerul expirat să aibă traseu ascendent către globii oculari. Este și o ilustrare a ceea ce vă spun eu de câteva luni, că masca are efect protector nul față de fluxul aerian care poate conține viruși.

2. Trebuie să vorbești mult mai tare în toate aceste ore. Lipsa mimicii și a mișcărilor vizibile ale buzelor reprezintă un handicap pentru expunerea profesorului.

3. Nu poți scoate copiii la tablă, nu le vei putea da, când va fi nevoie, extemporal.

4. Pare că tot copiii suportă cel mai bine situația, însă nu sunt cunoscute efectele medicale și psihologice ale purtatului inutilelor măști.

5. În timpul pauzelor, elevii rămân în bănci. Doar într-o singură pauză, conform programării, au voie să iasă afară și atunci, obligatoriu, însoțiți de profesor. Cei mai mulți mi-au relatat că aveau sentimentul că sunt ”gardieni de pușcărie”.

Pentru ce toate astea, idioților?!

Sunt aproape unanim recunoscute următoarele constatări:

a) copiii nu fac boala;

b) subiecții care nu fac boala sunt cel mult asimptomatici;

c) asimptomaticii nu transmit infecția, nu sunt vectori de propagare a epidemiei;

d) masca nu ajută pe omul sănătos în a se proteja de a fi infectat, poate fi uneori utilă pentru ca omul bolnav să nu disipeze în jur cantități mari de virus.

Și, atunci, de ce aceste măsuri demente? Ce logică au ele?

Pentru nemeniciile unor incompetenți ca Tătaru ori ale unor psihopați precum Arafat, nu profesorii, nu copiii, nici chiar marionetele respective nu sunt principalii vinovați. Principalii vinovați suntem noi, cei care acceptăm mascarada!

Despre purtarea măștii chirurgicale : 

• Ritter et al., în 1975, a descoperit că ‘purtarea măștii chirurgicale nu a avut nici un efect asupra contaminării generale a sălii de operație’

• Ha’eri and Wiley, în 1980 a pus microsfere de albumină umană în interiorul a 20 de măști chirurgicale, în timpul a 20 de operații. La sfârșitul fiecărei operații, spălările rănilor au fost examinate la microscop. „În TOATE experimentele a fost demonstrată contaminarea rănilor.”

• Laslett and Sabin, în 1989 a descoperit că măștile și căciulile nu erau necesare în timpul cateterizării cardiace. „Nici o infecție nu a fost observată la nici un pacient, indiferent dacă era sau nu folosită acoperitoarea de cap sau masca.” Sjøl și Kelbaek au ajuns la aceeași concluzie în 2002.

• Într-un studiu de-al lui Tunevall din 1991, o întreagă echipă de chirurgi nu a purtat măști timp de 2 ani la jumătate din operațiile efectuate. Pentru 1537 de operații efectuate cu măștile pe față, rata de infecție a rănilor a fost de 4.7%, în timp ce pentru 1551 de operații efectuate FĂRĂ mască, rata infecțiilor a fost de doar 3.5%

• O analiză a lui Skinner și Sutton în 2001 a concluzionat astfel: ‘Probele științifice în sprijinul ABANDONĂRII folosirii măștilor chirurgicale sunt mai multe decât cele care sprijină continuarea folosirii lor.

• Lahme et al., în 2001 a scris că ‘măștile chirurgicale purtate de pacienți în timpul anesteziilor locale nu a redus concentrația de bacterii transmisibile pe cale aeriană, așadar se poate renunța la ele.’

• Figueiredo et al. în 2001 a raportat că în 5 ani de dializă peritoneală fără măști, ratele de peritonită în unitatea lor nu erau diferite de ratele altor spitale unde se purtau măști.

• Bahli a făcut o analiză sistematică a literaturii în 2009 și a descoperit că ‘nu a fost descoperită nici o diferență semnificativă între incidențele infecțiilor rănilor post-operative ale grupurilor cu mască și cele ale grupurilor care au operat fără să poarte masca.’

• Chirurgii de la Institutul Karolinska din Suedia, recunoscând lipsa datelor științifice în favoarea purtatului de măști au renunțat la obligativitate începând cu 2010 pentru anesteziologiști și pentru restul personalului din sala de operații care nu poartă haina de chirurg. „Decizia noastră de a nu mai cere personalului neîmbrăcat în costum de chirurg să poarte măști chiirurgicale este o abatere de la practica obișnuită. Dar DOVEZILE CARE SĂ SPRIJINE ACEASTA PRACTICĂ OBIȘNUITĂ, NU EXISTĂ!” a scris doctorita Eva Sellden.

• Webster et al., în 2010 a dat un raport cu privire la operațiile obstetrice, ginecologice, generale, ortopedice, la sâni și urologice efectuate asupra a 827 de pacienți. Jumătate de operații personalul auxiliar (non-scrubbed) a purtat mască iar în cealaltă jumătate nu au purtat. În grupul mascat infecțiile au apărut în proporție de 11.5% iar în grupul fără măști doar 9%.

• Lipp și Edwards au examinat literatura chirurgicală în 2014 și au descoperit că „(în literatura examinată de noi) n-a fost găsită absolut nici o diferență semnificativă dpdv statistic a ratelor de infecție pentru grupurile de mascați și nemascați, în nici unul dintre studii.” Vincent și Edwards au actualizat acest raport în 2016 iar concluzia a fost aceeași.

• Carøe, într-o analiză din 2014 a 4 studii și 6006 de pacienți a scris că ‘nici unul dintre cele patru studii nu a găsit vreo diferență la numărul de infecții post operative, indiferent dacă porți mască sau nu.’

• Salassa și Swiontkowski în 2014 au investigat necesitatea costumului de chirurg, a măștilor și a acoperitoarelor pentru cap în sala de.operații și au ajuns la concluzia că ‘NU EXISTA NICI O DOVADĂ CĂ ACESTE MĂSURI CONTRIBUIE LA REDUCEREA INFECȚIILOR DIN TIMPUL OPERAȚIILOR.’

• Da Zhou et al., revizuind literatura în 2015 a concluzionat că ”lipsesc datele care să susțină afirmațiile cum că măștile de față îl protejează de contaminare pe pacient sau pe chirurg.“