Semnul lui Antihrist

Un text de Radu Iliescu

Semnul lui Antihrist este materializarea unui mai vechi jurământ de supunere şi credinţă (în fond, unul şi acelaşi lucru). Un marcaj vizual (este epoca imaginilor!), pentru a ne reaminti permanent şi a confirma celorlalţi că suntem în poveste. O îndatorire de recunoştinţă faţă de sistemul care, generos, se oferă să se îngijească pentru sufletul nostru ce vom mânca, pentru trupul nostru cu ce ne vom îmbrăca, astfel încât noi să fim în sfârşit în siguranţă. O bagatelă care vine la pachet cu libertatea supremă de a dispune cum vrem de vieţile noastre, cu condiţia de a respecta maşinăria însetată de nesfârşite reglementări.

Fireşte, trebuie să părăsim pentru totdeauna vechea poveste, în care El ne-a spus să fim ca păsările câmpului, care nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţi, şi care sunt hrănite de Tatăl. Că oricât ne-am îngrijora şi am fi de bogaţi, n-am putea să ne îmbrăcăm precum crinii câmpului, doar slava Tatălui poate. Acum nu mai e nevoie de toată această predică, sistemul antihrist se ocupă de tot, noi putem să nu ne îngrijorăm dar fără să ne punem nădejdea în Dumnezeu. Trebuie doar să acceptăm marcarea noastră, şi totul ne este oferit: venitul minim garantat fără să facem nimic, sănătate perpetuă şi tinereţe veşnică. Nu mai e nevoie de concentrarea rugăciunii, de şlefuirea virtuţilor, de asceză şi de cunoaştere sacră. Sistemul poate neutraliza pentru noi natura umană, vetustă va deveni Cartea lui Iov.

Un idol cu pretenţii de putere nesfârşită a ieşit din adâncuri. Spre binele nostru, desigur. Nu vrea mare lucru, doar ceea ce e a lui Dumnezeu. Dar nu asta vor toţi idolii dintotdeauna? În schimb, este gata să ne dea tot ce de fapt nu ne-a lipsit niciodată. Musulmanii îl numesc pe Antihrist chiar aşa: al-Dajjal, Escrocul, cel care promite ceea ce nu-i aparţine şi ia de la fraier tot ce poate fi mai valoros. “Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta” – iată povestea în care trebuie să intrăm. Ca să fie bine. După ce-i convingi pe oameni că motivaţiile economice sunt cele mai importante, le condiţionezi accesul la comerţ. Dacă nu cumpărăm şi nu vindem (inclusiv sub forma tranzacţionării timpului nostru, marfa proletarului), vom muri. Adică vom fi cetăţeni de mâna a doua, nu vom mai beneficia de recunoaşterea celorlalţi, vom rătăci la marginea sistemului, ceea ce e acelaşi lucru cu moartea.

Există viaţă în afara antihristului? Aceasta este întrebarea. Ne putem lipsi de toate ale lui, de bufoneria cleioasă care ne oferă ceea ce ea însăşi nu are, adică siguranţă şi certitudini? Câtă vreme mai avem încă cuvintele Scripturii cu care să exprimăm ideile eterne, vedem cu claritate ceea ce este negru şi se pretinde alb, şi avem resursele necesare pentru a arunca o flegmă în gura sistemului. Pentru că nu doar cu pâinea (cumpărată) se va hrăni omul, spune povestea lui Hristos, incompatibilă cu idolatria zilelor de azi.